A fost superb
Aseara am fost la spectacol. 
.Pentru prima data in viata mea,am fost la un concert de muzica clasica.
Ca printr-o minune,cineva mi-a oferit un bilet la concertul care a avut loc la Sala Palatului.Ii multumesc persoanei in cauza,deoarece de mult mi-am dorit sa merg la un astfel de concert,insa intotdeauna am considerat ca un bilet costa mult prea mult pentru bugetul meu,care este destul de infim(in sensul ca nu puteam sa aloc o suma de bani pentru un bilet la un concert<regret ca am gandit asa,pentru ca ar fi meritat TOTI banii>).Insa imi promisesem ca voi face asta,macar o data in viata mea.
Ei bine, minunea s-a produs.Si acel”o data in viata”s-a intamplat aseara,mai repede decat speram. Spectacolul incepea la ora 20.In jurul orei 18,am inceput sa alerg prin casa,nu stiam ce sa imbrac,nu stiam cum sa ma pieptan.Intr-o viteza care si pe mine m-a uimit,am aruncat niste haine pe mine si am plecat. Am ajuns la 19 si 10 acolo 
.Asta pentru ca am uitat ca traficul de seara,de dupa ora 19,nu este identic cu cel de la ora 8 30.
Nu ma asteptam sa vad atat de multa lume prezenta acolo.Cand am ajuns,am inceput sa caut prin multimea de oameni un chip cunoscut.Recunosc ca am avut ceva emotii,atatea incat n-am simtit nici vantul care sufla din toate partile. Nevazand pe nimeni cunoscut,<am ajuns cu o ora inainte,era NORMAL:))>am inceput sa studiez persoanele care asteptau sa intre.Erau oameni simpli,de toate varstele.Unii domni erau la camasa,la cravata,si aveau paltoane negre si pantofi luciosi.Unele doamne si-au etalat haina de blana,cu palaria si manusile asortate.Ma simteam ca in anii ‘40..<desi nu i-am trait>,cand oamenii ieseau seara pe bulevard si se duceau sa se plimbe,sau la spectocele de tot soiul.Un pusti mi-a oferit un fluturas care facea reclama la o revista cu muzica clasica,la care da si un cd cu multe piese cunoscute.(vreau sa o cumpar si eu).
La ora 19 45 au inceput sa deschida usile.Asteptam cumintica sa-mi vina randul,cu toate ca o batranica cam fistichie(a se intelege extravaganta) dadea din coate sa intre inaintea mea(am inceput sa-i zic,in mintea mea,ca tot acolo merg si eu 
,apoi m-am calmat,pentru ca nu am vrut sa-mi incarc seara cu ganduri negre).Am intrat in sfarsit,privind uimita la holul mare,plin de oglinzi si in care miroasea a portocale<undeva intr-un colt,storceau pe loc portocale si le faceau suc>. PENTRU PRIMA DATA IN VIATA MEA,ERAM LA SALA PALATULUI.Poate suna copilaresc,dar eram atenta la toate detaliile.Am vazut inclusiv afisul de la garderoba,care zicea asa:”nu primim decat haine care au agatatoare!”.M-am scos:haina mea avea agatatoarea rupta ) .Ok zic,si mi-am luat hainuta dupa mine,in sala de spectacol.
Incercand sa-mi gasesc sectorul si locul,m-am intalnit in sfarsit cu cineva cunoscut.Intru in sala..si zic in sinea mea:oau!O sala mare,cu instrumente muzicale multe pe scena..Mi-am zis ca o sa fie o seara frumoasa.
A batut gongul o data,de 2 ori,la al 3-lea s-au stins luminile si a aparut pe scena trupa de la Viena,Johann Strauss Ensemble.L-a avut ca dirijor pe Russell McGregor,concertmaster al orchestrei palatului Schonbrunn din Viena.In program au fost incluse lucrari compuse de Johann Strauss I si II, dar si compozitii de Franz Lehar, Karl Komzak, Julius Fucik, precum si celebrele teme de Craciun ale lui Johann Sebastian Bach. Invitati speciali au fost soprana Romana Beutel si baritonul Michael Havlicek.
Romana Beutel este o femeie tanara,frumoasa si cu o voce superba,care in duet ca Michael Havliecek,ii cam acoperea vocea,saracul ) .Pe parcursul concertului,soprana a schimbat 2 rochii foarte dragute,cu accente de superba,ultima.
Russell McGregor a fost foarte aproape de public,a destins atmosfera cu mici glume,a pus publicul sa cante,sa bata din palme la semnul lui(nu prea ne-am sincronizat,dar a mers ),zambea tot timpul si ne facea sa radem.
A fost o seara intr-adevar magica.Mi-a placut la nebunie.As mai repeta experienta inca o data si inca o data…si inca o data..si tot asa.. :-)
Onu Ionescu a zis,
18 ianuarie 2009 la 8:43
LaLOKA/Gabi/?,
Acum, inteleg! Cuvintele tale imi plac, pentruca in ele, esti tu intreaga, fara sa-ti realizezi prezenta coplesitoare! Iar tu, te miri, in lipsa.
LaLOKA a zis,
20 ianuarie 2009 la 9:22
Da,ma mir..pentru ca nu imi pot da seama cum putem: eu si cuvintele mele,sa impresionam asa de mult,cum imi dai de inteles ca ti s-a intamplat tie.Admit ca ceva “firimitura” de talent in a aranja frumos cuvintele,exista in mine…dar sa fie cumva o “felie”intreaga de talent?
Onu Ionescu a zis,
20 ianuarie 2009 la 1:33
O felie? Un tort demn de Cartea Recordurilor! Dar,ca sa nu te sperii,n-o sa ma mai exteriorizez. Am sa-mi implinesc fiinta de tine, si nu-mi va fi rau;poate reprosul pe care mi-l voi face de a nu-mi revarsat asupra-ti bucuria intensa pe care o produci in zborul tau meteoric prin existenta noastra.Poate ca sufletul meu in constitutia lui cuantica,te-a dorit intotdeauna, tot asa cum electronii isi cauta perechea pentru echilibrul existential. Poate ca tu/si tu ai nazuit la a-ti echilibra valenta,neintuind ca perechea electronului tau liber se afla in varful degetelor armonioase,cum apar din foto in care tii copilasul in palma. Poate, si iar poate, dar cine mai stie ce ganduri nutreste un Univers care a creat o Aurora boreala si cele 12 zodii, o energie yin si una yang,raspandite cu generozitate in cele 7 note muzicale de baza, si uite ca un argument final temporar,insasi tortele noastre tremurande? Candva, am sa-ti vorbesc despre niste degete frumoase, pe car credeam ca nu le voi revedea. Se spune ca frumusetea eternului feminin este exprimata de miracolul mainilor sale. Am trait un asemenea miracol, la Moscova, intr-o statie de autobuz. Daca veni vorba, sa stii ca femeile rusoaice , pe langa frumusetea fizica, au si o tandrete, pe care,iar exagerez? , numai sensibilitatea scrisului tau, o poate reda in toata bogatia. Pot sa-ti spun: Pe curand?
LaLOKA a zis,
20 ianuarie 2009 la 1:48
Poti…spune…….pe curand……….Ai un stil”apasat”,incarcat de metafore si epitete…..toate astea ma fac sa ma gandesc la scrisorile pe care Eminescu i le trimetea Veronicai Micle.:)).
Onu Ionescu a zis,
20 ianuarie 2009 la 3:18
Multumesc.
Cu amendamentul ca nu sunt Eminescu,decat in visul de a fi fost, ca nu i-am citit scrisorile, iar pe tine nu te cunosc aievea; ci doar in virtual. Cat despre Veronica Micle, ca sa-mi inchei adecvat un articol de pe blog, am apelat la un catren de-al ei. Il redau, spre delectarea ta sufleteasca:
In cenusa sta ascunsa
Foarte adese o scanteie
Si-o iubire nepatrunsa
Intr-un suflet de femeie.
Cunosti fericire mai aleasa, decat bucuria iubirii?
LaLOKA a zis,
20 ianuarie 2009 la 5:11
Frumoase versuri….stiu ei,poetii,in cazul de fata,poeta,sa “atace’subiectele potrivite pentru o poezie interesanta:femeia si iubirea.
Onu Ionescu a zis,
21 ianuarie 2009 la 9:41
Ea, poeta,ataca temele, iar tu,blogarita mea idilica,le inmanunchezi, nesperat, pentru orice iluzie!
Maria914 a zis,
22 ianuarie 2009 la 9:30
Interesant, dat nu vrei sa adaugi putin umor siteullui tau
? O poza haioasa cu animale care se schimba in fiecare zi.
Daca da, da click pe numele meu
Onu Ionescu a zis,
23 ianuarie 2009 la 9:45
@Maria914: mie mi te-ai adresat?
Apreciativ? Am dat clic pe numele tau; n-ai reactionat! As fi vrut sa raspund atentiei tale, mai ales ca si am nevoie de ajutor intr-ale bloguirii. Ca, vezi tu, prietena mea, LaLOKA, n-a rezistat recunoasterii valorii sale. Intr-atat este de marcata de neincrederea in sine. Ei, poate cateva aparitii asemenea mie, o vor convinge!
Imi raspunzi aci, sau pe mail? Astept, sa stii!
LaLOKA a zis,
28 ianuarie 2009 la 9:11
@Maria914:Nu prea cred ca ar da bine niste animalute p-aici…Unde sa le asez?:))