Gabiga’s Weblog

copilarie

Trece timpul asta..ca un nebun…si nu se opreste in loc,nici daca-l rog…

Eh hai,ca exagerez..as putea sa-l opresc,daca vreau suficient de mult…important e sa-mi aleg un moment care sa imi placa fantastic de mult,sa savurez fiecare picatura din el,si sa mi-l intiparesc in minte,in asa fel incat,atunci cand mi-e dor de el,sa ma gandesc la el si sa-l retraiesc.

Ce,vreti sa spuneti ca nu ati patit asta niciodata?

Momentele la care ma refer au treaba cu mirosul de vara pe care il simteam cand eram in vacanta,in copilarie…si cu jeleurile in forma de sticla de cola,dupa care ma topeam,si cu doar 20 de bani(sau lei,nu mai imi aduc aminte exact..dar stiu ca era o moneda de 20 )imi luam un pumn de jeleuri…si cu pistoalele cu apa..si cu jocurile de-a v-ati ascuns, terminate la ore tarzii in noapte…si cu  jocurile cu mingea ..si cu sotronul,de care nu ma plictiseam nici daca jucam de o suta de ori…si cu trezirea de dimineata pe timp de scoala..si cu ceaiul pe care il beam in fiece dimineata,”asortat”cu painea prajita..si cu branza care imi pica”accidental”in cana de ceai….si cu coditele lungi,impletite,stranse cu pampoane albe,mari….si cu uniforma in patratele,cu sortulet..si cu orele galagioase de engleza…si cu primul”Inger,ingerasul meu..”si cu pantofii rosii,din lac..si cu mainile pline de creta colorata,pe care o consumam in pauze..si  cu felicitarile cu poza mea in mijloc,pe al carui spate ii uram mamicii mele,de 8 martie”Sa traiesti,mamico”….si cu genunchii juliti..si cu hit-urile lui Michael Jackson,urmarite pe MTV-ul de la mama lui,sau pe Viva…..si cu filmele cu Van Damme,urmarite pe video…si cu hainutele lucrate de bunicul meu,saracutul…si cu omleta mancata la 5 dimineata,facuta de el,(omleta ca a lui nu cred ca voi mai manca vreodata…)..si cu leaganul din curtea de la tara..si cu serile petrecute in fata portii,la lumina splendida a lunii si a stelelor(nu aveam stalpi de electricitate pe “strada”..de fapt erau,dar fara becuri )…

Mi s-a facut dor de mine,cand eram mica….

Azi am trecut pe langa scoala mea primara si generala,in acelasi timp…Si am urmat acelasi traseu,spre casa,asa cum o faceam cand eram la scoala….Plecam de la scoala,si mergeam,si mergeam,si mi se parea ataat de lung drumul pana acasa..mi se parea ca fac o adevarata calatorie pana acasa ) desi scoala era la 4-5 blocuri de casa   …ma uitam in gradini,ma bucuram de soare,de flori…. Azi am facut acelasi drum pe care il faceam aproape zilnic acum 10-11 ani…numai ca pasii mei nu mai sunt micuti,asa cum erau atunci…pantofii nu mai sunt rosii,din lac…..drumul nu mai mi se pare lung,ba mi se pare chiar scurt….blocurile si gradinile au ramas aceleasi..casele sunt la locul lor..ba chiar si magazinul din colt e tot acolo…peretii sunt la fel de mazgaliti…scoala nu mai e la fel…e colorata alfel…trecand pe langa scoala,m-am uitat la etajul 2,si mi-am zis:”Uite,acolo am invatat eu in ultimii ani de scoala generala…Oare mai e ceva la fel,asa cum era pe vremea aceea?”…mi-am raspuns singura:”Sigur s-au schimbat multe..”..Din pacate,asa e..lucrurile se schimba,cresti,si incepi sa ai alte preocupari,alte ganduri…incepi sa vezi si sa simti trecerea timpului..si cu cat trece mai repede,cu atat parca il masori mai bine…si trece si mai repede…

“Unde esti copilarie,cu padurea ta cu tot? “

www.sqpn.com

..Nu stiu dom’le cum e ..dar imi place la nebunie poezia asta…si stilul Marin Sorescu,in general

Marin Sorescu – Grup

Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul