Gabiga’s Weblog

Pai ce atata lamentare,si atata melancolie?!…Gata,schimb tonul..vreau sa va povestesc ceva amuzant ,ceva s-a petrecut cu adevarat.

In urma cu vreo 2 anisori,prin octombrie undeva,sefii mei au hotarat ca e timpul pentru un team-building,pe motiv ca trebuie sa ne imbunatatim comunicarea intercolegiala.Buuun…decizia lor a venit foarte bine pentru mine mai ales,deoarece eram “foarte”dornica sa “evadez”un pic din oras.

Locatia aleasa  a fost Sinaia.O destinatie potrivita pentru a petrece un week-end linistit de toamna.

Am plecat vineri dupa-amiaza.Am ajuns la destinatie aproape de ora cinei.La pensiunea unde am fost cazati,ne astepta o gazda foarte primitoare,care ne astepta cu masa pusa.Pensiunea era localizata intr-un spatiu foarte frumos,cu vedere spre vestita Crucea de la cota 1400,daca am retinut eu corect.

Fiind toamna,peisajul din fata camerei mele arata exact ca un tablou,pe care ai aruncat cu vopsea de diferite culori,la intamplare.Asa nuante de mov,de portocaliu,si de rosu intens nu cred ca am mai vazut vreodata,pe undeva.Just gorgeous!

Sa revin la partea amuzanta,ca iar dau in lamentari .

2 colegi d-ai mei au hotarat ca sambata noapte sa plece in oras,la vreun club ceva,la o discoteca.Eu eram cazata la camera de la parter,care avea o terasa mare pe post de balcon,si care dadea in curtea pensiunii.Usa de la intrare a pensiunii se incuia dupa ora 11,dupa cum ne informase si gazda.Pentru a nu deranja pe toti cei aflati in casa,cei 2 colegi ai mei au hotarat ca,atunci cand o sa se intoarca,sa vina la mine la usa,prin curte,sa le deschid balconul,sa intre prin camera mea.Eu am cazut de acord cu ei,numai ca nu banuiam ce o sa se intample mai tarziu. )

A venit si sambata seara.Dupa o noapte de dormit ca pe scanduri(dorm foarte prost in locuri straine),dupa un drum destul de lung,si dupa o zi plina de training(ca sa-i zic asa),si mai ales dupa o baie caldaa(era foarte frig acolo,pentru  o zi de octombrie),ochii mi se inchideau instantaneu,de somn.Stiind ca nu dorm foarte profund de obicei,si mai ales ca eram intr-un loc strain,nu m-am gandit nicio clipa ca o sa dorm in felul in care am dormit.  :-D

Au plecat cei 2 colegi in oras.Eu m-am dus in camera mea,m-am asezat in pat,si televizorul devenise de prisos.Am adormit.Pe la ora 2,se intorc colegii mei.Bat in geam(din cate mi-au zis ei ,ca eu nu am auzit nimic)..eu,nimic,dormeam.Bat iar in geam..eu,nimic.Telefonul l-am pus pe noptiera,langa mine.Ma suna…eu,nimic…mi-au povestit ca stateau si se uitau la telefon cum suna si cum se deplasa incet pe noptiera,din cauza vibratiilor.  ….eu,NIMIC,nicio miscare,dormeam ..au sunat-o pe o alta colega,ce avea camera la etaj,si au rugat-o sa vina sa imi bata incet la usa,pe interior…eu…NIMIC……intr-un final,dupa atatea telefoane,telefonul,miscandu-se pe noptiera,a picat in pat … ,am pus perna pe el,si abia apoi am auzit bataile in geam si am simtit telefonul vibrand ….M-am ridicat buimaca din pat,am deschis balconul,i-am lasat sa intre..si mi-au zis”Ce faci,ma,nu auzeai?chiar nu ai auzit?Am inghetat de frig acolo..stam la usa de 15 minute…..am mai vazut oameni sa doarma profund…dar nici ca tine,ca valiza in gara…” ) ) ) ) …si pe partea cealalta a usii din interior,era colega de la etaj care,atunci cand am deschis usa,mi-a zis si ea ca batea de vreo 10 minute,in usa.

Ce puteam sa fac ,daca mie imi era somn… de la aerul acela de munte,si de la oboseala acumulata….

Deci da,am dormit ca valiza in gara,si i-am lasat pe cei 2 sa tremure un  sfert de ora,la vreo(maxim)5 grade afara.

Hai sa va explic….Mi-e dor de vechea”eu”.. de cea care zambea din orice motiv “zambibil” .. de cea care avea  fruntea descretita de orice griji,de orice ganduri negative….de cea care cauta priviri prin autobuz……de cea care nu se sfia sa faca gesturi ceva mai indraznete decat  cele din limita normalului…..de cea care umbla mult prin oras,cu picioarele ei….de cea care se dadea in leagan,cand avea chef….de cea plina de energie la orice ora din zi,si uneori si din noapte…….de cea care asculta muzica,si ii simtea ritmul si versurile pana in calcaie……de cea care isi facea planuri in fiecare zi,planuri mici,dar atat de marete pentru visatoarea din mine…de cea care descoperea mereu ceva nou si  care-i  placea…….M-am facut inteleasa?

happyThoughts

Mi-e dor sa sparg monotonia care s-a abatut ca un norisor asupra mea,si care  parca nu mai vrea sa plece….dar il fac eu sa plece,nu-i panica….imi trebuie un pic(mai mult)de vointa….zau ca da…!

Mi-e dor de mine,pe vremea cand eram spontana…

Mi-e dor de mine,de cea care iubea animalele,care mangaia catelusii pe strada,de cea care dadea cate-un banut la amaratii de pe strada….m-am zgarcit in ultimul timp..si la gesturi,si la sentimente..am devenit rece..monotona..am senzatia ca gonesc pe orice/oricine  se apropie mai mult decat “il tine plapuma”.

Dar sa gandesc pozitiv….ma voi schimba..varsta imi impune sa ma schimb..si schimbarea va interveni curand…….

..dau de veste cand se va intampla schimbarea .  :-)

Pana atunci.. va urez criza usoara…..si  sa aveti siguranta locului de munca si pentru ziua de maine… think pink..it’s the right time to do that.

ps:nu ma recunosc nici in stilul cu care am scris acest articol……dar tot eu l-am scris,va asigur!(pentru cine avea indoieli in privinta aceasta:-)) )

PPS: a se observa tonul melancolic cu care am scris ultimele 2 articole..ce sa fac,daca mie chiar mi-e dor???trebuie sa-mi exprim cumva sentimentul,nu?