Rutina,monotonia si “robotizarea”de zi cu zi.
Acum ceva vreme,intr-o dimineata,ma duceam spre locul de munca,ca de obicei.M-am suit in autobuzul 312,ca asta imi trebuie mie.Ma asez pe un scaunel.Pleaca autobuzul din statie.Nimic dubios pana acum.Cand a ajuns la semafor,in loc sa o tina tot inainte spre Splaiul Unirii,face dreapta. 
. Se isca un pic de Panica!!!!!!”Ce faci,dom’le?Unde te duci?”,il intreaba o doamna asezata in fata,langa geamul soferului si care parea ca se grabea rau,mai ca intarziase….Soferul,un domn cu parul alb si cu sprancene albe,dese si stufoase,isi da seama de ce a facut,si raspunde:”Aoleuuuuu…..nu trebuia sa fac dreapta…Ma scuzati,am lucrat 30 de ani pe masina 313(care face dreapta la Unirii,intr-adevar)si acum mi-au dat 312.”Omul a vorbit frumos,si-a cerut scuze,si a spus ca la prima intersectie(la Cantemir-Budapesta)face stanga,spre pasajul Marasesti,si revine la traseul normal.Doamna intarziata nu a fost multumita de acest raspuns,si a inceput”Ce faci,dom’le?Stii ca eu ma duc azi la munca degeaba?Daca intarzii cateva minute,am zi nepontata.De ce nu esti atent?Ce mai cauti aici,daca nu esti in stare sa-ti tii traseul?”Soferul”Hai ca esti nesimtita acum. ( si-a cam meritat-o doamna).Te-am adus pe traseul normal,ce mai vrei?”Si doamna a tot continuat cu vorbe rostite la nervi,si cu tot tacamul.
Eh,eu am asistat la aceasta scena si nu mi s-a parut in regula ceea ce am vazut si auzit.
M-am saturat de oameni atat de tensionati,incat daca ii atingi pe un umar si le ceri o informatie,zici ca mai au un pic si plesnesc de tot…si ii si vezi imprastiati pe jos,bucatica,cu bucatica…Sadic,nu?Dar eu asa ii vad…
Ma uit la toti pe strada si ii vad incruntati,bosumflati,grabiti,fara o directie anume pana la urma….dau din coate sa-si faca loc in aglomeratie…cara genti grele pe umar,mari,si nu se sinchisesc sa ii protejeze pe ceilalti de langa ei,sa nu ii loveasca cu gentoiul ala….
Cand sunt pe strada n-am posibilitatea sa-mi vad fata..dar,din pacate,si eu ma simt uneori trista si nu reusesc mereu sa-mi luminez fata. Cu toate astea,azi mi-am promis ca nu am sa mai las asta sa se intample,n-am sa mai imi intunec chipul din motive care,privite adanc,nu sunt atat de importante pe cat as crede.M-am saturat sa se uite lumea la mine,si sa ma intrebe”de ce esti suparata?”Prin urmare,altii imi demonstreaza ca eu chiar am fata de om bosumflat,uneori.Si nu e bine.
Plus ca nu mai trebuie sa fiu bosumflata.
Ce e asta?Daca de acum imi fac singura fire albe in par,atunci unde ajung la 60 de ani?Oi fi eu vopsita..dar..grijile trebuie sa inceteze.Suparari sunt,inteleg asta,si eu le am pe ale mele,si altii le au pe ale lor,poate mai grave ca ale mele,dar asta nu le scuza comportamentul grotesc si urat fata de ceilalti.
Viata asta e atat de scurta…si noi o irosim nezambind,necomunicand
Ma gandeam azi…maine,poimaine e IAR 1 ale lunii…..noiembrie,si apoi decembrie..si gataaa.s-a mai dus un an din viata..si il simt irosit..n-am realizat nimic..ceva care sa ma faca sa tresar de bucurie,care sa faca sa ma aplaud…nu stiu..sanatoasa sunt,Slava Domnului,si Ii multumesc pentru asta in fiece zi…dar..mi se pare ca nu e de ajuns.
Intelegeti ce zic?Trebuie sa gasesc acel ceva,care sa ma faca sa nu regret ca am irosit timp..
Din pacate,din cauza unor intamplari nefericite realizate de unii oameni,pe care i-as numi “non-oameni”,suntem invatati sa ne ferim de oameni.
Cine imi infirma/confirma urmatoarele?
Cati dintre voi nu ati ales sa catalogati un om proaspat cunoscut ca pe un delicvent si incercati sa-i aflati pana si cazierul(daca are),pana va dovedeste ca e “nevinovat”? Cati dintre voi acorda prezumtia de “nevinovatie”imediat ce a cunoscut o persoana noua?Ma refer la prima impresie,la cititul in ochi,la observarea gesturilor,la ascultarea cu adevarat a cuvintelor rostite de acea persoana.
Cati dintre voi se lasa “sedusi”de prima impresie?Cati se indoiesc de ea?
Monotonia si rutina…Pana cand o se la mai permitem acestor”intruse” sa patrunda in viata noastra?Pana cand o sa mai fim robotei?Pana cand o sa facem acelasi traseu,in fiecare zi,la aceasi ora,cu urmele bocancilor aproape infipte in asfaltul calcat de atatea ori,in aceleasi locuri?
Monotonia strica..te face deprimat,te face uituc..uiti sa razi,sa faci ce-ti place,sa pasesti peste linie….
Oare cum ar fi sa te trezesti intr-o zi si sa observi ca drumul din spatele blocului,si nu cel din fata,este impodobit cu mai multi copaci?Si sa-ti si place ce vezi,si sa te bucuri ca ai ales traseul ala?Eh,dar ce zic eu aici?Oamenilor le e frica..intotdeauna le-a fost frica de schimbare.Nu,dom’le,ei nu schimba nimic,lor le e bine asa,deprimati si robotizati.
Uite,un exemplu de monotonie si rutina crasa este exemplul cu soferul de autobuz…a muncit 30 de ani pe 313,care face dreapta la unirii….dupa 30 de ani,i-au pus in carca 312,care merge inainte pe Splai..Omu’,din rutina,din obisnuita,devenise robotel.Si uitand ca are in mana un volan de 312,urmeaza traseul de 313……..
Deci sparge monotonia,si fa ceva…ALTceva….
