Gabiga’s Weblog

Lucian Blaga avea o vara…nu era ca a mea….eu nu am greieri..eu nu mai am greieri….maci? Poate cate-unu pe ici,pe colo….Dogoare?…….poate prea multa!..

O poezie frumoasa dedicata zilelor “racoroase”de vara . Enjoy! mac
Vară

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi tin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
(Lucian Blaga)

Heheee…dragii mosului ,de cand n-am mai trecut p-aici…Motivul,sau mai bine zis motivele sunt simple:1.n-am mai stiut ce sa va informez.2.n-am avut nici chef sa mai trec p-aici….Nu mi-a lipsit foarte mult asta,ca doar nu sunt proprietara unui blog citit de n mii utilizatori,asa ca imi permit sa trag chiulul din cand in cand,si pentru ce perioada imi convine mie.

De cand n-am mai scris ,nu s-a intamplat nimic extraordinar in mia vida   Aaaaaa..mint  .S-a intamplat ca mi-am luat pantofi verzi si ca mi-am schimbat culoarea parului  ;acum parul meu are culoarea  vantului turbat cu accente de nebunie,ca sa zic asa ) ,mai exact mov-visiniu.

De Pasti,am stat acasa,cu familia…Ce placut a fost…Am stat acasa,dar am fost cu toti cei dragi ai mei.

Am muncit din greu sa fac curatanie pentru primavara..ma apucam dimineata(a se intelege in jur de 11 ,sa nu se creada ca ma trezeam la 7 si hop,luam mopul in mana)si terminam pe la 20-21…Dar a meritat efortul…A iesit luna.

Am mai citit o carte…..Am inceput alta..ma bucur ca am redescoperit placerea cititului,de care uitasem cam de multisor..

Au fost si ploi si soare in viata mea..si la propriu, si la figurat..acum e soare cu un pic de nori..si eu preconizez ca va fi soare cu soare in scurt timp Momentan,la propriu,e soare…cam timid el,dar e acolo sus .

Ma uit la vremea asta,care ne joaca pe degete dupa bunul ei plac .Acum ne incalzeste,acum ne racoreste,acum ne incinge de-a binelea,acum ne pune sa scoatem iar bocancii din debara…Pleci dimineata de acasa,pui gecuta aia subtire,de primavara,cu care anu’trecut,in aceeasi perioada a anului,iti era mai mult cald,te asezi in statie la masina,si incepi sa tremuri.Constati ca iti mai trebuie o bluza pe tine.Dardai un pic.Dupa-amiaza,cand pleci de la munca,dai jacheta jos,ca ti-e cald de la soare.Seara,mergi prin vant si te gandesti cum sa faci sa ajungi mai repede acasa,sa-ti arunci o patura pe picioarele inghetate.A doua zi,te gandesti la ziua precedenta si mai iei o bluza in plus pe sub jacheta.Tzeapaaaa!!! Ajungi in statie,la aceeasi ora a diminetii,si constati ca ti-e prea cald. ..Daca mi-ar spune cineva ca nu pateste asta,nu-l cred.Zau ca nu!

Sper sa-si revina vremea,la un moment dat…Mi-e dor de zilele in care trebuia sa mai arunc o haina de pe mine,.nu ca acum,cand trebuie sa mai arunc o haina PE mine.

Cam atat!..pana data viitoare(cand o sa fie,am mai zis ca imi permit ) va doresc primavara frumoasa,sa va bucurati de verdeata pomilor si va urez sa aveti grija ce mizerie lasati in urma voastra  in mini-vacanta  de 1 mai.

Succese!

Hristos a Inviat!

Ma uit la filmuletele cu stand-up comedy,(deoarece INCA nu am ajuns la un spectacol live )in care diverse persoane incearca sa atraga rasete prin discursurile tinute pe scena si imi dau seama ca nu toti artistii de aceste gen au si haz.Ce-i drept,acest curent a aparut mai nou pe la noi si a fost exploatat mai mult in ultimul timp,deci poate mai e nevoie de timp pentru a se perfectiona aceasta industrie a “comedy-ului”….<desi,daca ma gandesc bine,cum se chema ceea ce  facea vechea forma a grupului”Vacanta Mare”?Poate nu era stand-up comedy,pentru ca ei puneau in scena cateva momente comice,or  stand-up comedy-ul cere un singur om care sa “trambiteze” acolo pe scena?>

Apreciez munca celor care pierd ore din timpul lor,pentru a invata si pentru a  retine cele mai bune glume,cele mai bune”culmi”,cele mai bune topuri,gen”esti atat de..,incat…” si le doresc sa se perfectioneze in aceasta”arta”.

DaaaaaaaaR…..eu consider ca I.L.Caragiale si “humorul”lui ar trebui sa fie mai mult bagati in seama si sa fie luati mai des,drept model pentru glume.

Iar dialogul de mai jos este unul dintre cele mai bune exemple de umor .

“Straja satului vine la casa unui ţăran şi-i bate în geam. Se încinge o conversaţie:
— Hei, mă din casă!
— Cine?
— Tu!
— Eu?
— Păi cine!
— Ce-i?
— Cum ce-i?
— Păi ce-i?
— Ai o scrisoare!
— Cine, mă?
— Tu.
— Eu?
— Păi cine.
— Ad-o-ncoa!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Ştiu eu ce scrisoare?
— Trebuie să plăteşti!
— Ce, mă?
— Cum ce?
— Ce să plătesc?
— Porto.
— Cine?
— Tu.
— Eu?
— Păi tu.
— Ce porto, mă?
— Iaca, porto.
— Cum aşa?
— Păi, ştiu!
— Nu-i plătită?
— Ce?
— Scrisoarea.
— Ehei!
— Cum ehei?
— Ai să dai, măi!
— Ce?
— Bani.
— Ce bani?
— Porto.
— Cât, mă?
— Ce cât?
— Câţi bani, mă?
— 15.
— Cum 15?
— Păi!
— Dar de ce, mă?
— Nu ştiu.
— Iaca 15.
— Aşa.
— Ei, dă-mi-o!
— Ce, mă?
— Scrisoarea.
— Ce scrisoare?
— Care ai adus-o.
— Eu, mă?
— Păi cine?
— N-am adus-o.
— Păi cum?
— Nu-i la mine.
— Asta-i!
— Cum asta-i?
— Unde-i, mă?
— Cine?
— Scrisoarea.
— La primărie.
— Ba la dracul!
— Ba, aşa.
— Păi, cum?
— Să te duci să ţi-o iei.”
Cum sa nu razi la asa ceva???

PS:Mi se facuse dor de râs…

PPS:Pentru un schimb de replici veridic,cautati pe youtube sceneta cu  Horatiu Malaele.

…..Carrapicho-Tic Tic Tac?Melodia asta ma face sa ma ridic de pe scaun…:-)

Se spune despre creierul uman ca retine volumul de informatii,pe care il considera el necesar de retinut,iar surplusul il da uitarii.Ei bine,eu nu sunt de acord cu asta .Eu consider ca amintirile in surplus se depoziteaza,acolo undeva,adanc,pe fundul”vasului”….Spun asta pentru ca eu imi amintesc cu precizie si detalii,de anumite momente din copilaria mea.

Imi aduc aminte cum ma jucam jos,pe covorul rosu,din camera parintilor mei,langa sifonier;ma bagam dupa sifonier, imi scoteam sacul trasparent,cu jucarii si cuburi colorate ,si le varsam peste tot in jurul meu;incepeam sa construiesc tuneluri,drumuri,blocuri inalte…ma intindeam cu drumurile facute,pana sub sifonier,si acolo,ma lasam in jos,pe covor,si incepeam sa explorez mirosul de linoleum….imi imaginam ce e acolo,dedesubt,cat de lung e drumul pana la perete,in spatele sifonierului,ce se intampla sub linoleum;

Ai mei aveau deasupra la sifonier,agatat pe perete,un ceas cu cuc,vechi de nu stiu cat timp. Eu eram fascinata de micul cuc,care iesea sa-l vad doar la ore fixe,si eram tare curioasa ce face el,acolo,in casuta lui de lemn.Intr-o zi,a venit varul meu in vizita.Si complotand cu el,am dat jos ceasul de acolo.Ne-am luptat sa punem perne ,paturi,scaune,unele peste altele,ca sa facem un morman inalt,sa poata sa ajunga varu’miu pe sifonier,sus;a coborat ceasul,si bineinteles,ca tot scormonind dupa el,ca nu era ora fixa,si nu vroia sa iasa,l-am stricat….acum imi pare rau…dar eram copii….ni s-a iertat greseala…

Eram la tara, cu sora si cu bunicii mei.Era chiar de ziua mea,cand o asteptam pe mama sa vina in vizita.. deoarece chiar  mi se facuse dor de ea… Bunica mea m-a trimis pana in capu’satului sa cumpar niste “ceva-uri” -gris,sau ceva de genul acesta.Mi-a dat in mana o bacnota albastra,de 5000 de mii,editia cu Avram Iancu(nu uit,cat oi trai:))).Si ca sa nu plec singura pe drumul destul de lung pana la iesirea din sat,am plecat cu o prietena..eu o credeam prietena atunci,dar acum vad ce toanta eram,daca o consideram pe ea prietena..dar eram un copil…Merg eu cu ea,frumusel,cu bancnota tinuta strans in pumnul meu mic…flu-flu,dansam,zburdam(era vara,era frumos),vorbeam.nu mai stiu despre ce discutam noi acolo..eram atat de prinsa in discutie,incat nu am observat cand mi-a zburat bancnota din mana….:-D..pfff…aproape de butic,am observat lipsa bancnotei,am  inceput sa ma panichez si am rugat-o pe Siana(asa o chema pe colega mea de drum) sa ne intoarcem exact pe unde am venit,si sa cautam banii.Eu deja ma gandeam la ce o sa-mi faca bunica-mea cand o sa ajung acasa,si o sa-i zic ca am pierdut banii…cand plecasem de acasa,mi-a spus chiar sa-i aduc restul…CE REST???!!?eu nici banii nu ii mai aveam,si vroia sa-i duc si restul…Eu am fost genul de copil cuminte,care nu facea prea multe boacane,si nu stiam cum o sa reactioneze la ASTA…sa revin la povestire:Eu si Siana eram printre tufe,cautand o bancnota albastra-mov….Canci..ia-o de unde nu-i..plus ca se si intunecase un pic..trebuia sa ma duc acasa cumva…Pana la urma,mi-am luat inima in dinti,si am plecat spre casa….Iata ce-i spun ei Sianei sa nu ii zica ea lu’bunica-mea ca o sa-i spun eu…..eram la 4 case distanta de curtea mea…Ce credeti ca face Siana mea?(ea locuia la 2 case mai sus de mine)bunica ei era in poarta si o striga:

-Unde ai fost?Ce-ai facut?…la care Siana raspunde,in gura mare,sa auda nu numai bunica-sa,ci tot satul….

-Am fost cu(mine) sa cumpere ceva…DAR A PIERDUT BANII…SI NU I-A MAI GASIT!..

….in momentul ala,m-am inrosit de la calcaie  pana la urechi,m-am uitat urat la Siana(mai mai sa-i trag una peste moaca de copil care urla:n-am-facut-nimic)..si am inceput sa merg agale spre curtea mea…

Bunica-mea era in curte,bineinteles ca a auzit-o pe Siana cum a tipat..si m-a intrebat :”cum ai pierdut banii?”…eu:”Nu stiu.”…dar nu am apucat sa-i raspund bine,ca de undeva din casa am zarit-o pe mama si am fugit spre ea,sarindu-i in brate…

..Spre surprinderea mea,bunica-mea nu mi-a facut nimic…dar chiar daca imi facea..nu mai conta..era ziua mea,si mama era acolo…si imi adusese  o papusa,imbracata in roz…

Nu suna prea credibil pentru majoritatea persoanelor,dar eu,azi,luni,intr-o zi de ianuarie,am dat dovada de multa energie(cel putin,in prima jumatate a zilei).Cum?Urmeaza si explicatia.

Sambata,dintr-un motiv sau altul,am setat ”desteptatorul”sa sune la  ora 8 45.In timpul saptamanii,il setez pe ora 6 45.Aseara,cand l-am setat,am vazut un”45″la minute,si nu am modificat nimic.

Convinsa fiind  ca am ales ora corecta,am adormit.

Spre dimineata,cand deja se luminase afara(la 6 45 nu e lumina inca) ,ma trezesc buimaca si ma intreb”De ce nu a sunat ceasul ?Cat e ceasul?Ce zi e azi?Nu e duminica,ieri a fost duminica!”Ma reped spre ceas,ma uit :7 30.”Nu se poate!Am pus alarma aseara!De ce nu a sunat?”Cand ma uit,vad ca era setata pe 8 45,si nu 6 45,cum credeam.

Intr-un ritm ametitor de rapid,am fugit la baie,m-am imbracat si am iesit pe usa.

Tramvaiul a venit repede,pentru autobuz am traversat  in fuga  o intersectie,

avand unda verde la toate semafoarele.Am prins autobuzul,si spre surprinderea mea,am a juns la locul de munca mai devreme ca de obicei.Am avut multa energie si am dat randament.

M-am trezit tarziu si am ajuns devreme la munca!

….Si le simt ca si cum nu ar fi fost!….Au trecut tropaind pe langa mine,fara sa ma lase sa le “gust”,sa le “miros”,sa le “pipai”.

Nici micutii fulgi de zapada,care picau din cand in cand din cer,nici pationoarul de la Piata Unirii plin-0chi la orice ora din zi,nici magazinele luminate,in ale caror vitrine stateau agatati mosi-craciuni,infasurati cu beteala,impodobiti cu globulete,nici luminitele multicolore din oras ,aprinse la apusul soarelui,nici bradutul-natural anul acesta-pe care l-am impodobit cu rosu si auriu,nici cozile pe 3 randuri din supermarket,nici aglomeratia din autobuz,cu nelipsitii colindatori care incearca sa se strecoare printre oameni,pentru a obtine banutul binemeritat,pe care unii calatori nu-l daruiesc….Mai nimic din toate astea nu m-au facut sa simt ca e Craciun,ca e sarbatoare…

Spun mai nimic,pentru ca din cele 3 zile de sarbatoare,o ora am simtit usori fiori de  zapada,de brad…..de Craciun,si asta la miezul noptii,pe 24 decembrie.

Am recurs chiar si la trucul pe care il faceam cand eram mica…m-am asezat frumusel pe covor,sub brad,si m-am uitat in sus,observand fiecare ac de brad,fiecare beculet aprins,fiecare globulet,tintind pana in varf…..a mers…pentru cateva minute,am simtit magia…dar a disparut repede!

Oare sa fie de vina faptul ca am crescut,si nu mai  simt emotia aia pe care o exprimam de fiecare data cand se apropia Craciunul? Cand intra tata cu bradul in casa,si eu incepeam sa topai in jurul lui,asteptand sa-l aseze in casa…..cand ma duceam la cutiile de globuri,si incepeam sa cotrabai prin ele,examinandu-le pe fiecare in parte,desi le cunosteam fiecare particica,fiecare sclipire….cand ma chinuiam sa le pun ata,ca sa le agat in brad…si atunci  cand nu strangeam nodul cum trebuie,iar globul,saracutul,inevitabil pica si isi imprastia stralucirea peste tot pe covor….

…cum fac sa mai fiu iar mica?…..

Traiesc cu speranta ca la anu’va fi altfel.Voi incerca,promit,sa ma integrez mai mult in atmosfera de sarbatoare.

La multi ani!

Aseara am fost la spectacol. .Pentru prima data in viata mea,am fost la un concert de muzica clasica.

Ca printr-o minune,cineva mi-a oferit un bilet la concertul care a avut loc la Sala Palatului.Ii multumesc persoanei in cauza,deoarece de mult mi-am dorit sa merg la un astfel de concert,insa intotdeauna am considerat ca un bilet costa mult prea mult pentru bugetul meu,care este destul de infim(in sensul ca nu puteam sa aloc o suma de bani pentru un bilet la un concert<regret ca am gandit asa,pentru ca ar fi meritat TOTI banii>).Insa imi promisesem ca voi face asta,macar o data in viata mea.

Ei bine, minunea s-a produs.Si acel”o data in viata”s-a intamplat aseara,mai repede decat speram. Spectacolul incepea la ora 20.In jurul orei 18,am inceput sa alerg prin casa,nu stiam ce sa imbrac,nu stiam cum sa ma pieptan.Intr-o viteza care si pe mine m-a uimit,am aruncat niste haine pe mine si am plecat. Am ajuns la 19 si 10 acolo .Asta pentru ca am uitat ca traficul de seara,de dupa ora 19,nu este identic cu cel de la ora 8 30.  

Nu ma asteptam sa vad atat de multa lume prezenta acolo.Cand am ajuns,am inceput sa caut prin multimea de oameni un chip cunoscut.Recunosc ca am avut ceva emotii,atatea incat n-am simtit nici vantul care sufla din toate partile. Nevazand pe nimeni cunoscut,<am ajuns cu o ora inainte,era NORMAL:))>am inceput sa studiez persoanele care asteptau sa intre.Erau oameni simpli,de toate varstele.Unii domni erau la camasa,la cravata,si aveau  paltoane negre si pantofi luciosi.Unele doamne si-au etalat haina de blana,cu palaria si manusile asortate.Ma simteam ca in anii ‘40..<desi nu i-am trait>,cand oamenii ieseau seara pe bulevard si se duceau sa se plimbe,sau la spectocele de tot soiul.Un pusti mi-a oferit un fluturas care facea reclama la o revista cu muzica clasica,la care da si un cd cu multe piese cunoscute.(vreau sa o cumpar si eu).

La ora 19 45 au inceput sa deschida usile.Asteptam cumintica sa-mi vina randul,cu toate ca o batranica cam fistichie(a se intelege extravaganta) dadea din coate sa intre inaintea mea(am inceput sa-i zic,in mintea mea,ca tot acolo merg si eu ,apoi m-am calmat,pentru ca nu am vrut sa-mi incarc seara cu ganduri negre).Am intrat in sfarsit,privind uimita la holul mare,plin de oglinzi si in care miroasea a portocale<undeva intr-un colt,storceau pe loc portocale si le faceau suc>. PENTRU PRIMA DATA IN VIATA MEA,ERAM LA SALA PALATULUI.Poate suna copilaresc,dar eram atenta la toate detaliile.Am vazut inclusiv afisul de la garderoba,care zicea asa:”nu primim decat haine care au agatatoare!”.M-am scos:haina mea avea agatatoarea rupta ) .Ok zic,si mi-am luat hainuta dupa mine,in sala de spectacol.

Incercand sa-mi gasesc sectorul si locul,m-am intalnit in sfarsit cu cineva cunoscut.Intru in sala..si zic in sinea mea:oau!O sala mare,cu instrumente muzicale multe pe scena..Mi-am zis ca o sa fie o seara frumoasa.

A batut gongul o data,de 2 ori,la al 3-lea s-au stins luminile si a aparut pe scena  trupa de la Viena,Johann Strauss Ensemble.L-a avut ca dirijor  pe Russell McGregor,concertmaster al orchestrei palatului Schonbrunn din Viena.In program au fost  incluse lucrari compuse de Johann Strauss I si II, dar si compozitii de Franz Lehar, Karl Komzak, Julius Fucik, precum si celebrele teme de Craciun ale lui Johann Sebastian Bach. Invitati speciali au fost  soprana Romana Beutel si baritonul Michael Havlicek.

Romana Beutel este o femeie tanara,frumoasa si cu o voce superba,care in duet ca Michael Havliecek,ii cam acoperea vocea,saracul ) .Pe parcursul concertului,soprana a schimbat 2 rochii foarte dragute,cu accente de superba,ultima.

Russell McGregor a fost foarte aproape de public,a destins atmosfera cu mici glume,a pus publicul sa cante,sa bata din palme la semnul lui(nu prea ne-am sincronizat,dar a mers ),zambea tot timpul si ne facea sa radem.

A fost o seara intr-adevar magica.Mi-a placut la nebunie.As mai repeta experienta inca o data si inca o data…si inca o data..si tot  asa..  :-)

Si in vis,interpretez tot felul de roluri.De exemplu,acum 2 nopti,am fost actrita intr-un film,ale carui scene erau filmate la mine in cartier.:)).Un film cu apa…muulta apa pe strazi…cu inghetata scumpa la dozator…cu actori frumosi:D…..cu mine,care ma schimbam de haine in mijlocul strazii,pe o canapea amarata…si cu o gramada de ochi care ma priveau..si cu mine,care ma simteam ingrozitor,iar cand nu se uita nimeni,mai trageam un pic de soseta:))Incercam,in film,sa ajung undeva….si nu aveam mijloc de transport…strazile erau pustii….asa,ca in desert…hartii umblau in aer,purtate de un vant puternic…echipa de actori era destul de mare…imi amintesc aglomeratie..imi amintesc o incapere slab luminata…un cer innorat…gasisem un autobuz pana la urma..eram in el…nu stiu mai multe,ca m-am trezit cand era actiunea mai mare.:))

Nu stiu ce e cu visele astea…dar de vreo 2 luni incoace,am numai vise cu substrat:)) ..adica cu subiecte care mai de care mai interesante.

Un alt vis care mi-a ramas intiparit in minte este legat de un curcubeu,de o plaja…Eram undeva pe o plaja,plecata in vacanta,si aveam casuta de vacanta la cativa metri de mare…Si imi aduc aminte ca priveam cerul…si dintr-o data,din spatele casei cum ar veni,a inceput un joc de lumini colorate..mov,verde,galben,rosu..o explozie de culoare..ca in reclama aia la televizoare color:))

culori-colorate:)

.Am iesit repede din casa si m-am uitat spre cer,sa vad de unde venea lumina.Acolo,foarte aproape de casa,lumina se juca ca si cum ar fi fost cineva sus-sus si ar fi invartit un glob,din acela ca la discoteca.:)

disco-globe

M-am dus in spatele casei,m-am uitat in sus si deasupra mea era ceva superb,gen Aurora Borealis de la Pol.Un galben atat de galben,cum am vazut in visul meu,nu am vazut nicaieri..si era atat de multa lumina…si era aglomeratie,toata lumea inghesuindu-se sa fotografieze fenomenul….Si am visat fructe,pe care le-am gustat.. erau atat de coapte,si miroseau atat de frumos,atat de dulce…Visul meu a urmat firul perfectiunii,dupa cate imi dau eu seama.

Poate ca semnificatia acestui vis consta in faptul ca as dori foarte mult sa vizitez  o zona exotica,cu plaja interminabila,si cu nisip fin,fin…cu marea albastra,usor transparenta la mal…VREAU IN HAWAII,clar!!!!!:D