Acum ceva vreme,intr-o dimineata,ma duceam spre locul de munca,ca de obicei.M-am suit in autobuzul 312,ca asta imi trebuie mie.Ma asez pe un scaunel.Pleaca autobuzul din statie.Nimic dubios pana acum.Cand a ajuns la semafor,in loc sa o tina tot inainte spre Splaiul Unirii,face dreapta. . Se isca un pic de Panica!!!!!!”Ce faci,dom’le?Unde te duci?”,il intreaba o doamna asezata in fata,langa geamul soferului si care parea ca se grabea rau,mai ca intarziase….Soferul,un domn cu parul alb si cu sprancene albe,dese si stufoase,isi da seama de ce a facut,si raspunde:”Aoleuuuuu…..nu trebuia sa fac dreapta…Ma scuzati,am lucrat 30 de ani pe masina 313(care face dreapta la Unirii,intr-adevar)si acum mi-au dat 312.”Omul a vorbit frumos,si-a cerut scuze,si a spus ca la prima intersectie(la  Cantemir-Budapesta)face stanga,spre pasajul Marasesti,si revine la traseul normal.Doamna intarziata nu a fost multumita de acest raspuns,si a inceput”Ce faci,dom’le?Stii ca eu ma duc azi la munca degeaba?Daca intarzii cateva minute,am zi nepontata.De ce nu esti atent?Ce mai cauti aici,daca nu esti in stare sa-ti tii traseul?”Soferul”Hai ca esti nesimtita acum. (  si-a cam meritat-o doamna).Te-am adus pe traseul normal,ce mai vrei?”Si doamna a tot continuat cu vorbe rostite la nervi,si cu tot tacamul.

Eh,eu am asistat la aceasta scena si nu mi s-a parut in regula ceea ce am vazut si auzit.

M-am saturat de oameni atat de tensionati,incat daca ii atingi pe un umar si le ceri o informatie,zici ca mai au un pic si plesnesc de tot…si ii si vezi imprastiati pe jos,bucatica,cu bucatica…Sadic,nu?Dar eu asa ii vad…

Ma uit la toti pe strada si ii vad incruntati,bosumflati,grabiti,fara o directie anume pana la urma….dau din coate sa-si faca loc in aglomeratie…cara genti grele pe umar,mari,si nu se sinchisesc sa ii protejeze pe ceilalti de langa ei,sa nu ii loveasca cu gentoiul ala….

Cand sunt pe strada n-am posibilitatea sa-mi vad fata..dar,din pacate,si eu ma  simt uneori trista si nu reusesc mereu sa-mi luminez fata. Cu toate astea,azi mi-am promis ca nu am sa mai las asta sa se intample,n-am sa mai imi intunec chipul din motive care,privite adanc,nu sunt atat de importante pe cat as crede.M-am saturat sa se uite lumea la mine,si sa ma intrebe”de ce esti suparata?”Prin urmare,altii imi demonstreaza ca  eu chiar am fata de om bosumflat,uneori.Si nu e bine.
Plus ca nu mai trebuie sa fiu bosumflata.
Ce e asta?Daca de acum imi fac singura fire albe in par,atunci unde ajung la 60 de ani?Oi fi eu vopsita..dar..grijile trebuie sa inceteze.Suparari sunt,inteleg asta,si eu le am pe ale mele,si altii le au pe ale lor,poate mai grave ca ale mele,dar asta nu le scuza comportamentul grotesc si urat fata de ceilalti.

Viata asta e atat de scurta…si noi o irosim nezambind,necomunicand
Ma gandeam azi…maine,poimaine e IAR 1 ale lunii…..noiembrie,si apoi decembrie..si gataaa.s-a mai dus un an din viata..si il simt irosit..n-am realizat nimic..ceva care sa ma faca sa tresar de bucurie,care sa faca sa  ma aplaud…nu stiu..sanatoasa sunt,Slava Domnului,si Ii multumesc pentru asta in fiece zi…dar..mi se pare ca nu e de ajuns.
Intelegeti ce zic?Trebuie sa gasesc acel ceva,care sa ma faca sa nu regret ca am irosit timp..

Din pacate,din cauza unor intamplari nefericite realizate de unii oameni,pe care i-as numi “non-oameni”,suntem invatati sa ne ferim  de oameni.

Cine imi infirma/confirma urmatoarele?

Cati dintre voi nu ati ales sa catalogati un om proaspat cunoscut ca pe un delicvent si incercati sa-i aflati pana si cazierul(daca are),pana va dovedeste ca e “nevinovat”? Cati dintre voi acorda prezumtia de “nevinovatie”imediat ce a cunoscut o persoana noua?Ma refer la prima impresie,la cititul in ochi,la observarea gesturilor,la ascultarea cu adevarat a cuvintelor rostite de acea persoana.

Cati dintre voi se lasa “sedusi”de prima impresie?Cati se indoiesc de ea?

Monotonia si rutina…Pana cand o se la mai permitem acestor”intruse” sa patrunda in viata noastra?Pana cand o sa mai fim robotei?Pana cand o sa facem acelasi traseu,in fiecare zi,la aceasi ora,cu urmele bocancilor aproape infipte in asfaltul calcat de atatea ori,in aceleasi locuri?

Monotonia strica..te face deprimat,te face uituc..uiti sa razi,sa faci ce-ti place,sa pasesti peste linie….

Oare cum ar fi sa te trezesti intr-o zi si sa observi ca drumul din spatele blocului,si nu cel din fata,este impodobit cu mai multi copaci?Si sa-ti si place ce vezi,si sa te bucuri ca ai ales traseul ala?Eh,dar ce zic eu aici?Oamenilor le e  frica..intotdeauna le-a fost frica de schimbare.Nu,dom’le,ei nu schimba nimic,lor le e bine asa,deprimati si robotizati.

Uite,un exemplu de monotonie  si rutina crasa este exemplul cu soferul de autobuz…a muncit 30 de ani pe 313,care face dreapta la unirii….dupa 30 de ani,i-au pus in carca 312,care merge inainte pe Splai..Omu’,din rutina,din obisnuita,devenise robotel.Si uitand ca are in mana un volan de 312,urmeaza traseul de 313……..

Deci sparge monotonia,si fa ceva…ALTceva….

De la o vreme incoace,dintii mei imi dau semne ca nu mai sunt in “apele lor”.Si anume au inceput sa ma cam doara.Intai au inceput cu o sensibilitate la mancaruri dulci…..apoi au continuat cu sensibilitate la bauturi reci……si au terminat cu sensibilitate la  bauturi calde,uneori.Ce-mi zic?Trebuie facuta una bucata vizita la dentist.

Pentru mine,acest lucru este destul de nou,in sensul ca,Slava Domnului,nu am avut nevoie de interventii medicale la dintisori pana acum.Adica nu tu freze,nu tu analgezice,nu tu nopti nedormite,nu tu urlete de durere.Intelegeti ce vreau sa zic.

Eh,in urma acestor sensibilitati nou aparute ,am decis sa fug la dentist.Si asta s-a intamplat aseara.Ma asez frumusel pe scaunul de”tortura” si de la un  banal consult,m-am trezit ca doctorul incepe sa lucreze la un dintisor.Mi-a scormonit in toti dintii,mi-a localizat locul dureros si,cu ajutorul unui magnific “mini-burghiu”  ,capul meu incepe sa vajaie.La un moment dat,observ si simt un miros de cauciuc incins,cam asa ceva. .Imi dau seama ca era de la dintele cu problema,si de la freza aia mirifica.Ma uit in sus,vad ceva ca o pacla de fum.In mintea mea-altfel oricum nu puteam vorbi-comunicam cu medicul si ii ziceam:”Alooooo,domnu’doctor,nu vezi ca iese fum??ce tot faci acolo?Nu te mai opresti?…”

In urma acestei “polizari”la dintele dureros,va scriu aceste randuri cu un gust ca de alifie chinezeasca in gura.DA!M-am pricopsit cu un pansament,care nu face altceva decat sa imi pregateasca moralul si dintii pentru montarea unei veritabile plombe….prima din viata mea…….in orice exista o prima data,nu?Eh,eu sunt sincera si afirm ca nu vroiam sa trec prin “prima data”la asa ceva…..era mai fain cand avem dintii mei,si atat…..am inceput sa ma degradez,imbatranesc…       

Uite criza,nu e criza,uite criza,nu e criza…..

Fenomenul numit ISTERIE…aaa….asta…CRIZA.

Scurt istoric

Totul a inceput in urma cu vreo 7-8 luni,daca imi amintesc bine.

Unul dintre baietii aia destepti de  pe Broadway,stiti voi,d-acolo,de la Bursa, statea degeaba  intr-o zi cu soare,si se gandeste:”Bai,mie mi se pare ca in ultimul timp,europenilor astora le merge cam prea bine,nu credeti?”

Un coleg d-al lui,de breasla,ii raspunde:”Bai,am crezut ca doar mie mi se pare.Plus ca,uite,ai vazut si tu,dolarul nu reuseste sa invinga euro,si mie asta nu-mi convine.Ia sa ii calmam noi un pic,si sa bagam o criza d-asta,financiara.Cunosc eu un tovaras,care se pricepe la calculatoare,si are el un program,daca-l vezi…..!! si o sa faca baiatu’ asta,ca e de treaba,si ma ajuta,o sa faca o criza virtuala de nu o sa-ti vina sa crezi ce bine o sa iasa.”

“Ma,da’ stii ca nu esti prost degeaba?Hai sa facem asta.”

Si iaca,dragii mei,cum a aparut criza.

Apoi,ca sa se asigure ca lumea o ia de buna pe criza asta,baietii astia destepti s-au gandit sa  bage in criza,mai intai,faimoasele The United States of America.Buuunnn…..Dupa un timp,America declara:”vindem case,in suburbii,cu 50 centi casa”…”oamenii isi parasesc casele,nu mai au bani sa le intretina,nu mai pot plati ipoteca”…..”scumpim barilul de petrol,you stupid europeans,we rule the world”….”500 000 de someri.”…”inchidem fabrici.”

Dupa  o scurta vreme,regate faimoase din Europa,precum Grecia,anuntau ca au intrat intr-o scurta recesiune.

Romania dodoloata anunta la inceputul anului: NU SUNTEM IN CRIZA.DACA VINE CRIZA PESTE NOI,FACEM FATA.NU VOR INGHETA SALARII,PENSII.BANCILE O DUC FOARTE BINE.NU VA PANICATI.

Tot Romania dodoloata,impreuna cu baietii  sai veseli de la “tron”,ca sa fie si ea “pa trend”cu celelalte regate,la vreo 2 luni dupa ce anuntau”nu va panicati”,au zis:”PANICATI-VA.E DE RAU.NU MAI FACEM FATA.PANA LA SFARSITUL ANULUI,O SA AVEM 10 MIL.DE SOMERI..NU VOM REUSI SA PLATIM SALARIILE…….SI TOTUSI….STATUL ARE GRIJA DE VOI.”

Tratament ANTI-CRIZA.

Ca si fie totul clar pentru toata lumea,”Anti”,prin definitie,inseamna=impotriva,contra.

“Tratament”=medicament,ceva care combate”durerea”.

Baietii veseli de la “tron”au venit sa calmeze poporul muncitor,si au zis:

“Are statul grija de voi.Uite,am vorbit si  cu tovarasii simpatici de la FMI,si au zis ei ca ne ajuta cu niste banuti imprumut,pana trece criza.Ei au zis sa platim salariile si pensiile cu banii astia,si sa intram in ei doar in caz de stricta necesitate.Noi,fiind cu capu’mai tare de fel,ii cheltuim pe autostrazi si continuam pasajul de la Baneasa si Basarab.Nu o sa stie nimeni”…FMI vireaza banii in contul dodoloatei.Trec 30 de minute,si baietii de la tron  anunta”nu mai sunt bani.Romania e in criza..dar sa vedeti ce va asteapta incepand cu luna octombrie….sa vedeti atunci concedieri in masa…..sa te plangi  atunci,drag popor..nu acum…acum o duci bine,ar cam trebui sa-mi pupi picioarele,mainile pentru cat de bine o duci…uite,banii s-au dus,dar eu tot am grija de tine..iti aduc legume de afara,ca pamantul tau nu mai e roditor;iti mai scumpesc painea,ca e din faina de calitatea Premium,cu grau adus tocmai din Franta,numai boierii mananca asa paine;iti scumpesc lumina,gazu’,ca s-au suparat rusnacii pe tine si au zis ca taie tzava,daca nu  le platesti mai mult;ne gandim si la pensionari,saracutii,stiu ca i-am amagit ca le maresc pensia cu 4%(nu stiu cum de am promis atat..era prea mult si-asa)dar nu mai pot sa ma tin de promisiune..doar v-am zis..NU MAI SUNT BANII DE LA FMI…..ARE STATUL GRIJA DE VOI.”

Si acum,randul meu,al autoarei acestui articol,sa-si spuna parerea:

Ma baietii veseli de la tron,eu zic asa:daca vreti voi tratament,haideti dupa blocurile gri de  la mine din cartier,si o sa va faca toti d-acolo,rand pe rand,electrosocuri.Poate asa va vine minte la cap,si ne spuneti:UNDE ESTE  PANA LA URMA,CRIZA? Eu stiu ca traim in criza de vreo 20 de ani incoace…sau ma insel eu?-m-am inspirat din melodia faimoasa a celor de la BUG Mafia,ca asa se potrivesc versurile astea …-

PS:Ca sa fie meniul complet,The United States of America isi revin din criza,incet-incet,celelalte tari de asemenea!

Noi abia intram……continuam….ne mentinem…..de 21 de ani incoace…

O noua zi,o noua descoperire

Spre rusinea mea,vreau sa mentionez faptul ca pana acum cateva zile,am trait cu impresia ca baietii sunt total pe dinafara cand vine vorba de F.T.Adica eram convinsa ca pentru ei,ceea ce facem noi,F.T.le,e prea greu de elucidat.Asta am zis….ca F.T.le sunt un adevarat mister,greu de elucidat.Bine,asta am zis,si nu renunt la convingerea asta…F.T.le sunt un mister,nu mi-e greu sa o recunosc,desi sunt fata.

DAR……..aveam senzatia ca ceea ce facem,ce zicem,felul in care actionam,felul in care ne purtam,noi,F.T.le,nu le permite baietilor sa perceapa mesajele noastre.

In urma cu cateva zile,conceptia mea a fost contraargumentata de un gen masculin,care m-a uimit spunandu-mi ceea ce nu credeam ca o sa aud…mi-a dat de inteles ca F.T.le si baietii nu vorbesc un limbaj atat de codificat…..ei chiar inteleg ce vrem,chiar si atunci cand nu spunem lucrurilor pe nume…

Cu riscul de a parea o  mare mitocanca-din cele insirate mai sus-,afirm iar ca m-a uimit…Aceasta dezvaluire m-a facut sa-i privesc alftel pe baieti,am inteles ca sunt umani,ca pot percepe mai mult decat am crezut pana acum,ca desi nu o arata,inteleg si traduc chiar foarte bine limbajul F.T.lor.

Sa nu credeti ca pana acum am fost o extraterestra,aterizata dintr-o greseala de calcul a navei-mama,pe un teritoriu total necunoscut si locuit de fiinte diferite din punct de vedere fizic si psihic     . Nu ,nicidecum asta.

Considerati ca am avut o revelatie.  :)

Lucian Blaga avea o vara…nu era ca a mea….eu nu am greieri..eu nu mai am greieri….maci? Poate cate-unu pe ici,pe colo….Dogoare?…….poate prea multa!..

O poezie frumoasa dedicata zilelor “racoroase”de vara . Enjoy! mac
Vară

La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi tin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.
Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.
(Lucian Blaga)

IUUUUHHHUUUUU!!!

Ce credeati,ca nu mai am blog?Ca am uitat de el?..Pai,da,am cam uitat..am vrut sa uit…nu mai mi-a placut..dar pasiunea pentru el mi-a revenit..Sa vad cat ma tine (Multumiri(Alin,te-am vazut ) celor care au continuat sa ma viziteze,in ciuda absentei mele de pe piata blogurilor,in aceasta perioada).

Am numit acest post”Modificari mari”…De ce?Pentru ca modificari mari au loc permanent,si parca din ce in ce mai grozave….Unde?Modificari mari au loc peste tot,in orice domeniu,fie el artistic,ecologic,social,politic,cultural,privat sau public…

Uite modificare(si nu oricum,ci A BIG ONE) in domeniul artistic…nu cred ca exista pamantean care sa nu fi auzit de moartea genialului si mega-talentatului Michael Jackson.A fost o veste care m-a deranjat  si care mi-a displacut foarte mult…Desi nu am fost si nici nu sunt fan din acela FANatic,nu se poate sa nu-mi para rau dupa un artist atat de original,atat de special si care mi-a marcat copilaria intr-un mod cat se poate de pozitiv.Nu cred ca am fost singura care a incercat sa-i copieze Moonwalk-ul renumit.  :-D  ..ca nu-mi iesea mie,asta e altceva  . A fost unul din “curajosii”care au incercat sa se inalte,mai incolo de perfectiune..sau mai bine,zis sa o atinga..dar cum mereu se intampla,nu a reusit…Exista ceva acolo Sus,care incearca sa te franeze…cred ca MJ nu stiut asta..Abia acum,dupa ce a murit,mi-am dat seama de cat de serioase si de actuale sunt problemele tratate in melodiile lui…..Ma refer la “Heal the world”,”They don’t care about us” si la “Earth song”.

Modificari in domeniul ecologic…..Ce!?Nu stiti?S-a mai marit gaura in ozon,s-a mai subtiat stratul de ozon,razele UV patrund ca nebunele pe Pamant,nu mai exista protectie sigura impotriva lor,ba mai mult, nebunele astea depasesc nivelul acceptat legal  :-P ..cum?Nici asta nu stiti?S-au mai taiat niste copaci,undeva in lume……Nici de faptul ca s-au umflat niste rauri,de la ploile torentiale?Nici de programul special pe care ploile si l-au facut in ultimele 2 saptamani(cel putin in Bucuresti),si anume acela ca ploua in fiecare seara dupa ora 17 00?Ba cred ca stiati de modificarile acestea mari…

Modificari mari in domeniul social…Nu stiati ca faimosul(not ) Catalin Botezatu lucreaza la noua colectie  de haine toamna-iarna 2009?Nici de faptul ca strazile din Bucuresti(ca tot vorbeam de ploile zilnice)sunt spalate cu apa din Dambovita,cu scopul clar de a”improspata”aerul?Nici de faptul ca multi elevi s-au plans ca au luat note mici la examenul de bacalaureat de anul acesta?Ba cred ca stiati….

Modificari mari in domeniul politic…..Nu stiti ca Domnul Marian Vanghelie invata sa surfeze pe Gigle?Aoleu..Gagal….Aaaa…asta,Google.. Sau ca Domnul Geoana il ataca in continuare pe Domnul Traian Basescu?Nu stiati nici de faptul ca cei mai cei din G8 s-au intalnit sa mai discute una alta,despre foamete poate,si ca au papat la pranz niste caviar cules proaspat ?Nu stiati?Ba eu zic ca stiati…

Modificari mari in domeniul cultural…Nu stiati ca artistii romani,cei aflati pe val acum,au scos tot felul de hituri ok,care mie chiar imi plac?Nu stiati?Nici de faptul ca,in conditiile actuale de criza,discotecile,teatrele si barurile inca au clienti?….Ba stiati,ca doar ascultati radio,si va uitati si la tv….

Modificari mari in domeniul privat….Nu stiati ca am terminat sesiunea?Nu stiu rezultatul ultimului examen,dar pana acum stau bine,fara nicio restanta care sa ma sacaie… Nu stiati ca urmeaza sa am concediu peste 2 saptamani si ca nu stiu cum si unde am sa-l petrec? Nu stiati??…Nu stiati,ca nu aveati de unde….  :-P

Modificari mari in domeniul public…Apoi aici…..depinde de fiecare in parte ce pateste,cum pateste,ce realizeaza,ce implineste,ce supara,ce inveseleste,cum traieste,cum micsoreaza,cum mareste,cat castiga,cu cine imparte ceea ce castiga,cum creste,cum apreciaza,cum divulga,cat divulga,ce citeste,ce vorbeste,ce invata,ce danseaza,ce poarta,cum poarta,cum se poarta….Intr-o propozitie scurta: CUM ISI TRAIESTE VIATA!

Eu sper ca va traiti viata intr-un mod cat mai placut si care sa va bucure cat mai mult…

Pana data viitoare,continuati sa stiti ce nu stiti,si sa nu stiti ce nu trebuie sa stiti…..Capisco?

V-am pupat pe portofel,sa aveti mare  grija de el,sa nu vina vreun Cornel,Sa va fure maruntel… (incerc si eu,nah       )

Pai ce atata lamentare,si atata melancolie?!…Gata,schimb tonul..vreau sa va povestesc ceva amuzant ,ceva s-a petrecut cu adevarat.

In urma cu vreo 2 anisori,prin octombrie undeva,sefii mei au hotarat ca e timpul pentru un team-building,pe motiv ca trebuie sa ne imbunatatim comunicarea intercolegiala.Buuun…decizia lor a venit foarte bine pentru mine mai ales,deoarece eram “foarte”dornica sa “evadez”un pic din oras.

Locatia aleasa  a fost Sinaia.O destinatie potrivita pentru a petrece un week-end linistit de toamna.

Am plecat vineri dupa-amiaza.Am ajuns la destinatie aproape de ora cinei.La pensiunea unde am fost cazati,ne astepta o gazda foarte primitoare,care ne astepta cu masa pusa.Pensiunea era localizata intr-un spatiu foarte frumos,cu vedere spre vestita Crucea de la cota 1400,daca am retinut eu corect.

Fiind toamna,peisajul din fata camerei mele arata exact ca un tablou,pe care ai aruncat cu vopsea de diferite culori,la intamplare.Asa nuante de mov,de portocaliu,si de rosu intens nu cred ca am mai vazut vreodata,pe undeva.Just gorgeous!

Sa revin la partea amuzanta,ca iar dau in lamentari .

2 colegi d-ai mei au hotarat ca sambata noapte sa plece in oras,la vreun club ceva,la o discoteca.Eu eram cazata la camera de la parter,care avea o terasa mare pe post de balcon,si care dadea in curtea pensiunii.Usa de la intrare a pensiunii se incuia dupa ora 11,dupa cum ne informase si gazda.Pentru a nu deranja pe toti cei aflati in casa,cei 2 colegi ai mei au hotarat ca,atunci cand o sa se intoarca,sa vina la mine la usa,prin curte,sa le deschid balconul,sa intre prin camera mea.Eu am cazut de acord cu ei,numai ca nu banuiam ce o sa se intample mai tarziu. )

A venit si sambata seara.Dupa o noapte de dormit ca pe scanduri(dorm foarte prost in locuri straine),dupa un drum destul de lung,si dupa o zi plina de training(ca sa-i zic asa),si mai ales dupa o baie caldaa(era foarte frig acolo,pentru  o zi de octombrie),ochii mi se inchideau instantaneu,de somn.Stiind ca nu dorm foarte profund de obicei,si mai ales ca eram intr-un loc strain,nu m-am gandit nicio clipa ca o sa dorm in felul in care am dormit.  :-D

Au plecat cei 2 colegi in oras.Eu m-am dus in camera mea,m-am asezat in pat,si televizorul devenise de prisos.Am adormit.Pe la ora 2,se intorc colegii mei.Bat in geam(din cate mi-au zis ei ,ca eu nu am auzit nimic)..eu,nimic,dormeam.Bat iar in geam..eu,nimic.Telefonul l-am pus pe noptiera,langa mine.Ma suna…eu,nimic…mi-au povestit ca stateau si se uitau la telefon cum suna si cum se deplasa incet pe noptiera,din cauza vibratiilor.  ….eu,NIMIC,nicio miscare,dormeam ..au sunat-o pe o alta colega,ce avea camera la etaj,si au rugat-o sa vina sa imi bata incet la usa,pe interior…eu…NIMIC……intr-un final,dupa atatea telefoane,telefonul,miscandu-se pe noptiera,a picat in pat … ,am pus perna pe el,si abia apoi am auzit bataile in geam si am simtit telefonul vibrand ….M-am ridicat buimaca din pat,am deschis balconul,i-am lasat sa intre..si mi-au zis”Ce faci,ma,nu auzeai?chiar nu ai auzit?Am inghetat de frig acolo..stam la usa de 15 minute…..am mai vazut oameni sa doarma profund…dar nici ca tine,ca valiza in gara…” ) ) ) ) …si pe partea cealalta a usii din interior,era colega de la etaj care,atunci cand am deschis usa,mi-a zis si ea ca batea de vreo 10 minute,in usa.

Ce puteam sa fac ,daca mie imi era somn… de la aerul acela de munte,si de la oboseala acumulata….

Deci da,am dormit ca valiza in gara,si i-am lasat pe cei 2 sa tremure un  sfert de ora,la vreo(maxim)5 grade afara.

Hai sa va explic….Mi-e dor de vechea”eu”.. de cea care zambea din orice motiv “zambibil” .. de cea care avea  fruntea descretita de orice griji,de orice ganduri negative….de cea care cauta priviri prin autobuz……de cea care nu se sfia sa faca gesturi ceva mai indraznete decat  cele din limita normalului…..de cea care umbla mult prin oras,cu picioarele ei….de cea care se dadea in leagan,cand avea chef….de cea plina de energie la orice ora din zi,si uneori si din noapte…….de cea care asculta muzica,si ii simtea ritmul si versurile pana in calcaie……de cea care isi facea planuri in fiecare zi,planuri mici,dar atat de marete pentru visatoarea din mine…de cea care descoperea mereu ceva nou si  care-i  placea…….M-am facut inteleasa?

happyThoughts

Mi-e dor sa sparg monotonia care s-a abatut ca un norisor asupra mea,si care  parca nu mai vrea sa plece….dar il fac eu sa plece,nu-i panica….imi trebuie un pic(mai mult)de vointa….zau ca da…!

Mi-e dor de mine,pe vremea cand eram spontana…

Mi-e dor de mine,de cea care iubea animalele,care mangaia catelusii pe strada,de cea care dadea cate-un banut la amaratii de pe strada….m-am zgarcit in ultimul timp..si la gesturi,si la sentimente..am devenit rece..monotona..am senzatia ca gonesc pe orice/oricine  se apropie mai mult decat “il tine plapuma”.

Dar sa gandesc pozitiv….ma voi schimba..varsta imi impune sa ma schimb..si schimbarea va interveni curand…….

..dau de veste cand se va intampla schimbarea .  :-)

Pana atunci.. va urez criza usoara…..si  sa aveti siguranta locului de munca si pentru ziua de maine… think pink..it’s the right time to do that.

ps:nu ma recunosc nici in stilul cu care am scris acest articol……dar tot eu l-am scris,va asigur!(pentru cine avea indoieli in privinta aceasta:-)) )

PPS: a se observa tonul melancolic cu care am scris ultimele 2 articole..ce sa fac,daca mie chiar mi-e dor???trebuie sa-mi exprim cumva sentimentul,nu?

copilarie

Trece timpul asta..ca un nebun…si nu se opreste in loc,nici daca-l rog…

Eh hai,ca exagerez..as putea sa-l opresc,daca vreau suficient de mult…important e sa-mi aleg un moment care sa imi placa fantastic de mult,sa savurez fiecare picatura din el,si sa mi-l intiparesc in minte,in asa fel incat,atunci cand mi-e dor de el,sa ma gandesc la el si sa-l retraiesc.

Ce,vreti sa spuneti ca nu ati patit asta niciodata?

Momentele la care ma refer au treaba cu mirosul de vara pe care il simteam cand eram in vacanta,in copilarie…si cu jeleurile in forma de sticla de cola,dupa care ma topeam,si cu doar 20 de bani(sau lei,nu mai imi aduc aminte exact..dar stiu ca era o moneda de 20 )imi luam un pumn de jeleuri…si cu pistoalele cu apa..si cu jocurile de-a v-ati ascuns, terminate la ore tarzii in noapte…si cu  jocurile cu mingea ..si cu sotronul,de care nu ma plictiseam nici daca jucam de o suta de ori…si cu trezirea de dimineata pe timp de scoala..si cu ceaiul pe care il beam in fiece dimineata,”asortat”cu painea prajita..si cu branza care imi pica”accidental”in cana de ceai….si cu coditele lungi,impletite,stranse cu pampoane albe,mari….si cu uniforma in patratele,cu sortulet..si cu orele galagioase de engleza…si cu primul”Inger,ingerasul meu..”si cu pantofii rosii,din lac..si cu mainile pline de creta colorata,pe care o consumam in pauze..si  cu felicitarile cu poza mea in mijloc,pe al carui spate ii uram mamicii mele,de 8 martie”Sa traiesti,mamico”….si cu genunchii juliti..si cu hit-urile lui Michael Jackson,urmarite pe MTV-ul de la mama lui,sau pe Viva…..si cu filmele cu Van Damme,urmarite pe video…si cu hainutele lucrate de bunicul meu,saracutul…si cu omleta mancata la 5 dimineata,facuta de el,(omleta ca a lui nu cred ca voi mai manca vreodata…)..si cu leaganul din curtea de la tara..si cu serile petrecute in fata portii,la lumina splendida a lunii si a stelelor(nu aveam stalpi de electricitate pe “strada”..de fapt erau,dar fara becuri )…

Mi s-a facut dor de mine,cand eram mica….

Azi am trecut pe langa scoala mea primara si generala,in acelasi timp…Si am urmat acelasi traseu,spre casa,asa cum o faceam cand eram la scoala….Plecam de la scoala,si mergeam,si mergeam,si mi se parea ataat de lung drumul pana acasa..mi se parea ca fac o adevarata calatorie pana acasa ) desi scoala era la 4-5 blocuri de casa   …ma uitam in gradini,ma bucuram de soare,de flori…. Azi am facut acelasi drum pe care il faceam aproape zilnic acum 10-11 ani…numai ca pasii mei nu mai sunt micuti,asa cum erau atunci…pantofii nu mai sunt rosii,din lac…..drumul nu mai mi se pare lung,ba mi se pare chiar scurt….blocurile si gradinile au ramas aceleasi..casele sunt la locul lor..ba chiar si magazinul din colt e tot acolo…peretii sunt la fel de mazgaliti…scoala nu mai e la fel…e colorata alfel…trecand pe langa scoala,m-am uitat la etajul 2,si mi-am zis:”Uite,acolo am invatat eu in ultimii ani de scoala generala…Oare mai e ceva la fel,asa cum era pe vremea aceea?”…mi-am raspuns singura:”Sigur s-au schimbat multe..”..Din pacate,asa e..lucrurile se schimba,cresti,si incepi sa ai alte preocupari,alte ganduri…incepi sa vezi si sa simti trecerea timpului..si cu cat trece mai repede,cu atat parca il masori mai bine…si trece si mai repede…

“Unde esti copilarie,cu padurea ta cu tot? “

www.sqpn.com

..Nu stiu dom’le cum e ..dar imi place la nebunie poezia asta…si stilul Marin Sorescu,in general

Marin Sorescu – Grup

Traiau de mult timp impreuna
Si cam incepusera sa se repete:
El era ea,
Si ea era el,
Ea era ea
Si el era tot ea,
Ea era, nu era,
Si el era ele,
Sau cam asa ceva.

Dimineata mai ales,
Pana se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde si pana unde,
De ce asa si nu altminterea,
Trecea o groaza de timp,
Trecea timpul ca pe apa.

Voiau uneori chiar sa se sarute,
Dar isi dadeau seama la un moment dat,
Ca amandoi sunt ea,
Mai usor de repetat.

Atunci incepeau de spaima sa caste,
Un cascat de lana moale,
Care se putea si croseta
In felul urmator:
Una casca foarte atent
Si cealalta tinea ghemul